NIMIC.

Sa zicem ca am inceput sa realizez ca timpul trece. STAI. NU, nu fi pripit, n-am realizat de-abia acum, insa mi-am dat seama ca timpul meu trece fara sa fac absolut nimic constructiv. Ma doare corpul si fundul de la atata stat degeaba. Ma simt ca o tenie care nu face nimic altceva decat sa dauneze. Bine, nici chiar ca o tenie (n-am o parere chiar atat de proasta despre mine), dar totusi pe bune as vrea sa fac si altceva inafara de scoala.
Ma rog. Faza e urmatoarea: ma uit la fetele parintilor/fratelui/prietenilor/bunicilor/rudelor si le privesc adanc. De parca nu le-am mai vazut sau ... mai rau... n-am sa le mai vad niciodata. Nu stiu de ce. Dar de fiecare data ii vad asa cum erau. De parca acum au masti. Si daca au masti, as vrea sa le dea jos. Am inceput sa ma gandesc tot mai des ca n-am sa-i mai vad si parca ma apuca groaza. Nu-nteleg de ce nu pot sa-mi scot din cap imagini care nu-s adevarate. Mi-e frica de momentul cand am sa-i vad pe toti plecand de langa mine. As vrea sa mor eu inaintea lor.:. Oricum. Mereu am fost mai paranoica, da parca n-am fost chiar asa.
In rest, apropo de parasit, m-am cam obisnuit sa ma lase oamenii. Parca nu-mi mai pasa. Si a dracu' da' asta imi da o alta senzatie de neliniste. E trist cand ajungi sa nu-ti mai pese. Sau nu e trist:-?... nu mai simti nimic defapt.

The world through your eyes.

Mi-ar placea sa privesc lumea cu alti ochi. Mi-ar placea sa inchid ochii si sa ma trezesc in corpul altcuiva pentru o zi. Si daca ar fi sa aleg persoana respectiva, nu stiu de ce dar te-as alege pe tine. As vrea sa privesc lumea prin ochii tai, sa vorbesc prin tine, sa schimb ceva in lumea asta prin tine. Mi-ar placea, tu sa iei locul unui caine, sa nu poti spune ceea ce simti.
Mi-ar mai placea, sa ai vederea-n 2 culori, si sa te fac sa vezi cam cat de greu e sa nu poti sa privesti mai departe, sa nu mai distingi. Poate ca atunci cand n-ai sa mai vezi lumea cu aceeasi ochi, ai sa realizezi ca nu esti un animal.