joi, 24 septembrie 2009

Anunt pentru mine!

Vreau sa ma apuc din nou de scris. Vreau, pentru ca imi lipseste scrisul. Mai mult decat scrisul, imi lipseste increderea. N-am incredere in mine. Asta e boala mea, e boala secolului. Imi doresc, ca in viitor sa-mi citesc blogurile si sa ma amuz de ce am scris. Vreau sa ma bucur ca am reusit sa scriu, sa fac ceva pentru mine. Vreau, ca toate amintirile triste si toata "emoneala" mea de pana acum sa-mi provoace amuzamentul mai departe. Si, chiar daca pana acum tot ce am scris mi se pare foarte prostesc si fara sens, n-am sa sterg nimic. Poate pentru ca sunt amintiri, sunt sentimente. Ma gandeam chiar sa-mi fac public blogul. Nu cred ca e cea mai buna varianta. Chiar nu e. De ce? Pentru ca nu vreau sa vada chiar toata lumea ce scriu. DEECI, ma gandeam sa am doua bloguri. Unul pentru "emoneala" si unul serios, pe care sa scriu lucruri .. cum sa-i spun... ah, da mi-am amintit, lucuri pozitive - insa PUBLIC. Da, cu siguranta ar merge sa mai fac un blog din moment ce asta e PLIN ochi cu lacrimi, dureri de suflet, inima si toate alea.
Nu pot sa ma decid cand sa fac blogul cel nou, insa pana atunci, ma mai pregatesc aici. Oricum ar fi, vreau sa fac asta pentru sufletelul meu.:)

miercuri, 2 septembrie 2009

De ceva timp imi lipsesti. Stiu, am mai spus asta de n ori. Insa habar nu am cum pot sa rezist sa o scriu, sa o gandesc si azi, poate si maine. Tu esti motivul pentru care sufar atat fizic cat si mental. TU, singurul parazit din sufletul meu, tu, cel ce te hranesti cu energia mea.
As vrea de mult sa-ti spun, sau macar sa trimit un inger sa te-anunte de ce am nevoie. Eu stiu ca singurul mod in care m-as putea vreo data face bine, e spunandu-mi ca ma lasi sa plec. Mai stiu totusi ca ti s-ar parea ciudat si pompos. Dar am nevoie de asta, am nevoie ca de aer. Nu sunt intr-o telenovela, nu sunt intr-un film si nu-mi imaginez. Dar STIU, SIMT. Spune-ti in gand: "De azi, o las sa plece, de azi nu o voi mai tine legata de mine". Atunci, am sa simt cum mi se va lua valul de pe ochi, am sa simt cum lanturile acelea lungi si noduroase ma vor indeparta de pieptul tau. Am nevoie de asta! Am nevoie de aer! Am nevoie de tine, sa ma ajuti pentru ultima data.
Sper doar ca mesajul asta sa ajunga la tine, nu conteaza cum. Dar elibereaza-ma!