Un an nou...

Aş vrea să ştiu cum să încep acest blog. A trecut o grămadă de timp de când nu am mai scris aici şi nici măcar nu ştiu ce aş putea spune. Anul acesta a trecut într-o clipită. A fost mai bun ca celălalt? A fost mai rău? Habar n-am. Ideea e că anul trecut mi-am dorit anumite chestii şi o mare parte din ele s-au îndeplinit. Dar ce fac cu cele care nu s-au îndeplinit? Cu cele care au rămas doar nişte vorbe goale postate pe un site ciudat? Ce să fac? Să mi le pun iar şi sa ma rog să se îndeplinească? Habar n-am...
Dacă ar fi să descriu anul acesta într-un singur cuvânt, l-aş numi simplu: "scurt", pentru că aşa mi s-a părut. A mai fost şi trist, anost, dar aceste lucruri nu sunt predominante. Dacă e să le iau la rand, anul acesta am făcut o grămadă de greşeli, am pierdut o grămadă de prieteni, dar am avut puterea de fiecare dată să ma ridic şi să o iau de la capăt. Cred că a fost o lecţie pe care am invăţat-o pe propria-mi piele, pe care poate mi-am crestat-o adânc in suflet: totul e trecător, nimeni şi nimic nu e indispensabil. Am învăţat că in viaţă tu îţi eşti cel mai bun prieten, că in viaţa ta, doar tu contezi.
Dar am făcut şi lucruri bune... am fost 4 luni fericită cu Costin, bucurându-mă pe bune de momentele alea, am făcut dansuri, am vizitat o grămadă de locuri, m-am hotărât unde dau, am invăţat să nu-mi mai pese, am învăţat mai bine, mi-am descoperit prietenii adevăraţi şi am inceput să-i resping pe ceilalti...
Acum urmează seria de dorinţe pe 2011:
Îmi doresc să iau carnetul şi să fiu o şoferiţă bună;
Să iau cu bine bac-ul;
Să iau admiterea la medicină;
Să intru la fără taxă;
Să am o colegă de cameră bună;
Să fac ceva nebunesc;
Să nu existe persoane cu care să mă mai cert;
Să fiu înconjurată de oameni care mă iubesc;
Să îmi trimită Răzvan mailurile pe care mi le-a promis;
Să ajung la concertul Take that;
Să fiu cu o persoană specială care să ţina la mine cu adevărat (şi eu la el);
Să mă indragostesc şi să am o relaţie specială;
Să fiu mai puţin egoistă;
Familia mea şi toţi cei pe care îi iubesc să fie sănătoşi;
De ziua mea să fie toată lumea pe care o iubesc;
Să invăţ lucruri noi;
Să fiu fericită;
Cam atât îmi doresc...
La anul am să mă întorc să văd daca s-au îndeplinit. Până atunci mai vorbim...

X_X

Imi lipsesti. Asa va incepe blogul asta. Orasul pare trist si gol fara tine, inca ma intreb de ce. SUnt o mie de locuri in care mi-ar placea sa ajung. Dar cu tine, cu tine si cu nimeni altcineva. Uneori pare ciudat caci sunt o mie de locuri unde am fost si mi-ar mai placea sa ajung. Dar sunt tot atat de multe locuri in care n-am fost si tocmai alea imi amintesc de tine. M-as intoarce la ce-a fost. As da orice sa mai stau o singura data pe o banca, cu tine langa.
A trecut atata timp si totusi pare ca ieri, pare ca nimic nu s-a schimbat. Ultima imbratisare, ultima privire, ultimul sarut pe obraz... toate astea par departe, dar nu atat de departe incat sa le uit. Habar n-am de ce, dar esti singurul om pe care mi-ar placea sa-l am aici, acum. Singurul om care mi-ar fi placut sa fie azi cu mine in rockoteca. De ce? Pentru ca fiecare melodie care-mi rasuna acum in minte (sau care urla mai bine spus) imi aduce aminte de vremurile in care eram doar noi doi si atat, plimbandu-ne pe strazile cu praf...
Stiu ca nu e Ok sa-mi fie dor de tine, pentru ca are cine sa-ti duca dorul. Dar mi-e dor de tine, mult. SI incepe sa ma apuce disperarea. X_X

E a treia oara cand sterg inceputul. Intotdeauna inceputul mi se pare cel mai greu.
-De ce?
-Nu stiu.
Sunt in pat si scriu. Parca ma vad prin monitor ca intr-o oglinda. Sunt lipsita de expresie si de orice fel de ganduri. Ma mai uit din cand in cand la taste ca sa nu gresesc. Mai schimb melodia, incerc sa o gasesc pe aia cat mai lenta. Mi-ar placea sa ascult Supergirl la nesfarsit. Cu toate ca nu mai inseamna nimic, piesa asta in trecut era totul. E amuzant, e foarte amuzant ca nu mai inseamna nimic, e atat de amuzant incat nici nu pot sa ma fortez sa zambesc.
Nu stiu de ce as avea nevoie sa ma faca sa ma simt mai bine de atat. Stiu doar ca starea asta in care sunt nu trece. Mi-ar placea sa vorbesc cu Razvan sau cu Mihaela de alta data. In ciuda a tot ce s-a intamplat mi-e dor de ei. E prea liniste in lista de mess si prea gol grupul best friends fara ei. Zau ca n-as vrea sa se termine asa. Dar vreau sa-i vad fericiti. Trebuie sa incerc sa fiu mai putin egoista si sa ma gandesc la ei.
Am nevoie de ceva de baut. Nu sunt sigura ca m-ar face sa ma simt mai bine, dar cel putin nu as mai fi chiar asa de... goala. O inteleg pe Elena, dar n-o sustin. Alcoolul dauneaza mai mult decat trebuie, asta daca e baut in exces. Pai, exces inseamna o betie. O betie inseamna multe lucruri rele si dureri de cap. I can handle it. Give me some vodka. Glumeam. Nu-s alcoolica, nu beau decat in locuri unde nu-s prietenii mei. Ma simt maxim de protejata. N-am alcool, n-am chef; daca n-am chef, n-am tupeu; and so on. Lantul poate ajunge departe. In fine. Straight face se duce la culcare. Asta daca nu vrea sa se culce iar la 5. :-?

Uneori vorbesc singura. Mi se pune o greutate pe corzile vocale si imi vine sa tip. Imi vine sa spun cuvinte pe care in mod sigur nu le-as spune cuiva in fata. Nu as spune: "imi pare rau, am gresit, te iubesc". Dar simt toate astea. Le simt de parca ar musca din mine. E o durere de-aia constanta, o durere care ai vrea sa-ti treaca cu morfina.
Cel mai mult ma doare ca ma tradez pe mine. De fiecare data as vrea sa fim numai noi doi. Sa fim iar prinsi intr-o imbratisare de-aia trista, ca de ramas bun. O imbratisare in care fetele noastre parca-s lipite, iar tu imi soptesti la ureche sa am grija de mine. Daca ar fi sa te mai tin o data in brate, as vrea sa dispara lumea. Sa fim asa, noi, intr-o lume goala. Intr-o seara de ianuarie. Sa nu mai simtim frigul si nici tremurul. As mai vrea sa ma saruti pe obraz. Nu, nu vreau un sarut adevarat. As fi egoista sa ti-l cer. Vreau doar sa-ti simt respiratia langa gatul meu.
Imi e dor de tine, de prietenul meu. Cel cu care impartaseam vise, ganduri si amintiri. As vrea sa fie ca acum un an.

I will follow you into the dark...

[If there's no one beside you When your soul embarks Then I'll follow you into the dark]

Mai sunt cateva zile si ma paraseste. El, omul care a fost mereu langa mine, la bine si la greu. Omul care m-a facut mereu sa zambesc, cel care a stiut sa ma accepte asa cum sunt. Cel care mi-a luat apararea cand ceilalti erau impotriva mea, care m-a scuturat bine atunci cand greseam. Cel care nu m-a lasat niciodata sa ma plictisesc in prezenta lui, care a stiut mereu sa ma faca sa ma simt mai bine. El, omul care putea sa-mi zica orice fara sa ma supar, cu care m-am batut mereu si caruia i-am bagat degetele in coaste. Cel cu care am impartiasit ganduri, sentimente, imbratisari si cele mai mai frumoase amintiri, cel care stia mereu cum sa tina mana cand il luam de brat. Cel care a ascultat intotdeauna muzica buna, si care imi canta la chitara in parc si-n fata blocului, cel care a vazut in mine mai mult decat un fund si doua tzatze, cel care m-a vazut cu adevarat.

Acusi pleaca. Viata mea nu va mai fi la fel, asta e sigur. Zambetele mele vor fi incomplete fara el. Voi ramane cu un gol imens, o gaura pe care nu o va umple nimeni, mult timp. II voi vedea chipul doar printr-o fereastra amarata, dar nu-i voi mai simti niciodata atingerea, nu-l voi mai imbratisa. Si oricat de greu mi-ar fi, n-am sa-i pot spune niciodata cat de greu si dor imi va fi, nu va sti niciodata ce-am simtit.

Pentru noi vorba ca "un baiat si o fata nu pot fi prieteni, pentru ca ei se vor indragosti la un momentdat" e doar un mit. E ceva peste care noi am trecut cu brio. Cu toate astea, intotdeauna voi simti ceva special pentru el.

Iti urez o viata buna, prietene. Iti doresc sa ai parte de toata fericirea pe care n-ai gasit-o in Romania. Iti doresc... tot binele. Sper, doar, sa nu ma uiti. Pentru ca eu cu siguranta n-am s-o fac. Ai grija de tine, dude...

:(