:-<

Stiu, ca parca n-am mai scris de mult. Parca pe zi ce trece ma indepartez mai mult, gresesc mai putin, rad mai des. Stiu, ca in ultimul timp tot ce-am facut a fost sa neg, sa imi inchid mintea pentru a renunta la informatiile noi. Am incercat sa ma indepartez mai mult, am incercat sa visez la altceva. Am incercat sa par suparata, sa o fac pe-a "nu te mai cunosc" dar stiu ca as putea sa ma nasc a doua oara si tot o parte din mine te-ar sti, macar pe jumatate.
Nu inteleg, de ce fiecare blog al meu se refera la tine, nu inteleg nici macar cum reusesc sa continui acesta postare idioata, pentru ca in capul meu e altceva acum*.
Defapt, acum ma gandesc la ceva. Ma gandesc ea, la cat a decazut. Si-mi pare rau, pentru prietenia noastra longeviva, pentru faptul ca s-a schimbat, si din pacate nu in bine. Mi-e dor, sincer, mi-e foarte dor de ea. Dar lucrurile s-au schimbat, nu? Oamenii se schimba. Nimic n-o sa mai fie la fel indiferent de cat timp ar trece... SI E TRIST...




*am ajuns sa nu mai stiu la ce ma gandesc

Scrisoare unui strain...

Miercuri, 14 ianarie, 2009

Stii...

Nu stiu daca stii, dar imi face bine sa iti scriu aceasta scrisoare. Poate, ai s-o vezi candva si-ai sa stii ca iti era destinata, ai sa stii ca tot ce ti-am scris, era din suflet.

As vrea, sa stii, ca sunt atat de multe zile in care ma simt atat de singura si ca am inima pustie, ca nu a mai intrat nimeni acolo, de luni de zile. Si mi-ar placea sa mai stii ca incerc din rasputeri sa te uit si reusesc, din pacate, sa fac mai rau. Stiu, ca mi-ar placea sa schimb tot ce a fost sau sa sterg cu buretele perioada in care n-ai fost aici. Si ar fi trist, sa-mi sterg o viata intreaga.

As vrea, sa-ti soptesc la ureche tot ce n-am putut sa-ti spun atunci. Sa-ti spun ca e incredibil de bine in bratele tale, ca atunci cand ma saruti uit de tot ce e in jurul meu. Si cel mai important, ti-as spune ca Mi-e dor si doare!...

Anda.

Mi-e dor..

Mi-ar placea, ca macar intr-un vis, sa pot da timpul inapoi. Mi-ar placea sa ma trezesc din nou intr-o dimineata de mai si ca inca nu s-a terminat scoala generala. Mi-ar placea sa-mi revad toti colegii, sa le spun cat de dor imi e de ei. As vrea, ca pentru macar 2 ore sa apreciez ce am avut atunci si in alea 2 ore sa schimb atatea. Mi-ar placea, sa ii vad pe toti zambind si facandu-mi din mana, sa-mi vad prietenii pe care i-am iubit atat de mult.

Si am fi noi 3 acolo, noi, fetele nebune si care se intelegeau atat de bine, sa fie si copilul din RazZzy, sa fie si Ady si Boya si poate o secunda sa fie si Foossa. As vrea, sa nu fi intervenit nimeni in prietenia noastra si sa fim un tot, nu doar niste straini. Da, straini. Si cine mai stie a cui e vina? Cine mai stie ce a zis, ce a promis? Cine isi mai aduce aminte?

Mi-ar mai placea, sa mergem toti la biserica si sa radem mult, sa radem de preoti si boya sa se uite la fundul fetelor din biserica. Si ar fi atat de dragut sa mai jucam volley in spatele blocului la sefa...

As vrea, poate sa ma intorc si la banchet. Am fost atat de cretini ca nu am stiut sa ne luam ramas bun asa cum trebuie... Dar de unde era sa stim ca lucrurile n-o sa mai fie niciodata la fel?

"Pun pariu pe o milka cu mar copt ca pana la sfarsitul clasei a 9a n-ai sa mai vorbesti cu mine"

"Asta crezi tu despre mine? Eu pun pariu pe o ciocolata heidi cu alune intregi ca n-am sa fac asta." Inca trebuie sa-mi mai dai ciocolata... dar mi-ar placea sa ma intorc in timp si sa nu mai pun pariul ala. Asta pentru ca s-a adeverit...

Singura problema e ca nu ma pot intoarce in timp. Si orice amintire mai am cu voi... dispare, incet, incet cand realizez ca nu mai e nimic din tot ce-a fost. Poate e doar timpul pentru o maturizare fortata.

Stiu doar ca uneori imi vine sa plang. Imi vine sa blestem sistemul asta in care tot ce invatam de la viata e sa uram.

Mi-e doar dor de voi si n-am sa va uit niciodata fetele... nu, n-am s-o fac..