De ceva timp imi lipsesti. Stiu, am mai spus asta de n ori. Insa habar nu am cum pot sa rezist sa o scriu, sa o gandesc si azi, poate si maine. Tu esti motivul pentru care sufar atat fizic cat si mental. TU, singurul parazit din sufletul meu, tu, cel ce te hranesti cu energia mea.
As vrea de mult sa-ti spun, sau macar sa trimit un inger sa te-anunte de ce am nevoie. Eu stiu ca singurul mod in care m-as putea vreo data face bine, e spunandu-mi ca ma lasi sa plec. Mai stiu totusi ca ti s-ar parea ciudat si pompos. Dar am nevoie de asta, am nevoie ca de aer. Nu sunt intr-o telenovela, nu sunt intr-un film si nu-mi imaginez. Dar STIU, SIMT. Spune-ti in gand: "De azi, o las sa plece, de azi nu o voi mai tine legata de mine". Atunci, am sa simt cum mi se va lua valul de pe ochi, am sa simt cum lanturile acelea lungi si noduroase ma vor indeparta de pieptul tau. Am nevoie de asta! Am nevoie de aer! Am nevoie de tine, sa ma ajuti pentru ultima data.
Sper doar ca mesajul asta sa ajunga la tine, nu conteaza cum. Dar elibereaza-ma!