A venit iarna. E frig si ninge. Ninge in sufletul meu si pe langa. Si pojghita asta de gheata nu se mai topeste de atata timp, flama ce ardea cu atata putere s-a stins si a lasat in urma doar vant. Vant si viscol deopotriva. Si iarna din suflet ma face sa ma simt bine. Ninge cu fulgi mari si zapada nu mai e de mult virgina. Sunt atatia oameni care o calca. Atatia oameni care lasa urme de pasi si forme de ingeri.
Dar oare va mai fi cineva care sa topeasca aceasta zapada?
Oare va mai veni primavara in sufletul meu?
Poate nu,
Poate da.
Va urma.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu