Cuvinte... atat de multe cuvinte imi trec acum prin minte incat nici nu le mai inteleg pe fiecare. Mintea mea e ca o casa ce adaposteste atat de multe lucuri, incat nici nu mai stiu cum de mai face fata. Inima mea rezista si ea, desi nu ii inteleg de multe ori forta. N-am sa-ti spun ca te iubesc si nici n-am sa-ti trimit mesaje de dragoste pentru ca stii bine ca nu meriti. Nu, chiar nu meriti nici macar un gand sau un ochi indreptat spre tine. Sper doar sa-ti gasesti perechea. Sa-ti gasesti nasul. Si nu, nu-ti doresc sa suferi. Nici macar jumatate din cat am suferit noi. Doar sa stii cum e. Doar sa-ti lase cineva urme adanci in suflet, asa cum ne-ai lasat tu noua. Samanta pe care ne-ai semanat-o in suflet creste cu fiecare moment cand te vedem. Dar tu nu stii... ea nu stie. Eu stiu. Eu simt si simt cum plantuta isi pierde frunzele cu fiecare privire a ta. Si doar ca sa stii... noi te-am iubit. Noi te-am crezut. Noi ti-am purtat rodul "dragostei" tale, tu ai sa duci povara urei noastre. Noi nu mai simtim. Sau poate ea da... eu nu.
Eu n-am uitat si tu nu stii cat e de greu sa respir asa. Dar nu te mai vreau inapoi. Nu... nu te mai vreau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu