E a treia oara cand sterg inceputul. Intotdeauna inceputul mi se pare cel mai greu.
-De ce?
-Nu stiu.
Sunt in pat si scriu. Parca ma vad prin monitor ca intr-o oglinda. Sunt lipsita de expresie si de orice fel de ganduri. Ma mai uit din cand in cand la taste ca sa nu gresesc. Mai schimb melodia, incerc sa o gasesc pe aia cat mai lenta. Mi-ar placea sa ascult Supergirl la nesfarsit. Cu toate ca nu mai inseamna nimic, piesa asta in trecut era totul. E amuzant, e foarte amuzant ca nu mai inseamna nimic, e atat de amuzant incat nici nu pot sa ma fortez sa zambesc.
Nu stiu de ce as avea nevoie sa ma faca sa ma simt mai bine de atat. Stiu doar ca starea asta in care sunt nu trece. Mi-ar placea sa vorbesc cu Razvan sau cu Mihaela de alta data. In ciuda a tot ce s-a intamplat mi-e dor de ei. E prea liniste in lista de mess si prea gol grupul best friends fara ei. Zau ca n-as vrea sa se termine asa. Dar vreau sa-i vad fericiti. Trebuie sa incerc sa fiu mai putin egoista si sa ma gandesc la ei.
Am nevoie de ceva de baut. Nu sunt sigura ca m-ar face sa ma simt mai bine, dar cel putin nu as mai fi chiar asa de... goala. O inteleg pe Elena, dar n-o sustin. Alcoolul dauneaza mai mult decat trebuie, asta daca e baut in exces. Pai, exces inseamna o betie. O betie inseamna multe lucruri rele si dureri de cap. I can handle it. Give me some vodka. Glumeam. Nu-s alcoolica, nu beau decat in locuri unde nu-s prietenii mei. Ma simt maxim de protejata. N-am alcool, n-am chef; daca n-am chef, n-am tupeu; and so on. Lantul poate ajunge departe. In fine. Straight face se duce la culcare. Asta daca nu vrea sa se culce iar la 5. :-?

Uneori vorbesc singura. Mi se pune o greutate pe corzile vocale si imi vine sa tip. Imi vine sa spun cuvinte pe care in mod sigur nu le-as spune cuiva in fata. Nu as spune: "imi pare rau, am gresit, te iubesc". Dar simt toate astea. Le simt de parca ar musca din mine. E o durere de-aia constanta, o durere care ai vrea sa-ti treaca cu morfina.
Cel mai mult ma doare ca ma tradez pe mine. De fiecare data as vrea sa fim numai noi doi. Sa fim iar prinsi intr-o imbratisare de-aia trista, ca de ramas bun. O imbratisare in care fetele noastre parca-s lipite, iar tu imi soptesti la ureche sa am grija de mine. Daca ar fi sa te mai tin o data in brate, as vrea sa dispara lumea. Sa fim asa, noi, intr-o lume goala. Intr-o seara de ianuarie. Sa nu mai simtim frigul si nici tremurul. As mai vrea sa ma saruti pe obraz. Nu, nu vreau un sarut adevarat. As fi egoista sa ti-l cer. Vreau doar sa-ti simt respiratia langa gatul meu.
Imi e dor de tine, de prietenul meu. Cel cu care impartaseam vise, ganduri si amintiri. As vrea sa fie ca acum un an.

I will follow you into the dark...

[If there's no one beside you When your soul embarks Then I'll follow you into the dark]

Mai sunt cateva zile si ma paraseste. El, omul care a fost mereu langa mine, la bine si la greu. Omul care m-a facut mereu sa zambesc, cel care a stiut sa ma accepte asa cum sunt. Cel care mi-a luat apararea cand ceilalti erau impotriva mea, care m-a scuturat bine atunci cand greseam. Cel care nu m-a lasat niciodata sa ma plictisesc in prezenta lui, care a stiut mereu sa ma faca sa ma simt mai bine. El, omul care putea sa-mi zica orice fara sa ma supar, cu care m-am batut mereu si caruia i-am bagat degetele in coaste. Cel cu care am impartiasit ganduri, sentimente, imbratisari si cele mai mai frumoase amintiri, cel care stia mereu cum sa tina mana cand il luam de brat. Cel care a ascultat intotdeauna muzica buna, si care imi canta la chitara in parc si-n fata blocului, cel care a vazut in mine mai mult decat un fund si doua tzatze, cel care m-a vazut cu adevarat.

Acusi pleaca. Viata mea nu va mai fi la fel, asta e sigur. Zambetele mele vor fi incomplete fara el. Voi ramane cu un gol imens, o gaura pe care nu o va umple nimeni, mult timp. II voi vedea chipul doar printr-o fereastra amarata, dar nu-i voi mai simti niciodata atingerea, nu-l voi mai imbratisa. Si oricat de greu mi-ar fi, n-am sa-i pot spune niciodata cat de greu si dor imi va fi, nu va sti niciodata ce-am simtit.

Pentru noi vorba ca "un baiat si o fata nu pot fi prieteni, pentru ca ei se vor indragosti la un momentdat" e doar un mit. E ceva peste care noi am trecut cu brio. Cu toate astea, intotdeauna voi simti ceva special pentru el.

Iti urez o viata buna, prietene. Iti doresc sa ai parte de toata fericirea pe care n-ai gasit-o in Romania. Iti doresc... tot binele. Sper, doar, sa nu ma uiti. Pentru ca eu cu siguranta n-am s-o fac. Ai grija de tine, dude...

:(

22 de ore si 30 minute

Mi-ar placea sa scriu un blog acum, care sa poata descrie ce simt. Simt liniste, emotii, tristete, bucurie, moleseala, somn... Mi-ar placea sa scriu un blog despre incheierea anului. Dar nu stiu ce sa spun. Ca a fost bine? Ca a fost rau? Sau ca a trecut intr-o clipita. Stiu doar ca am mai crescut. Ca nu mai sunt la fel si ca mi-ar placea sa fiu mai buna decat am fost anul asta. Mi-ar fi placut si sa nu gresesc atat de mult cum am facut-o pana acum. Mi-ar fi placut sa nu ma lovesc cu capul de acelasi zid de atat de multe ori, sa nu fi ascultat de atatea ori vorbe in vant. Mi-ar fi placut sa ascult mai mult de ai mei si sa nu ma fi certat atat de mult cu vlad. Mi-ar fi placut sa-mi fi incurajat prietenii mai mult, sa-i fi tinut mai mult langa mine. Toate aceste lucruri, mi le-as fi dorit sa nu le fac anul acesta. Dar le-am facut... si am invatat din ele. Mai mult sau mai putin, dar am invatat.

Pentru anul 2010 am o serie de dorinte:

-Sa gasesc pe cineva care sa ma inteleaga, sa fie compatibil cu mine;

-Sa invat mai bine;

-Sa am aproape toti oamenii pe care ii iubesc;

-Sa fim sanatosi, atat eu cat si familia mea;

-Sa ma hotarasc unde dau la anu';

-Sa ma implic mai mult in afacerea alor mei;

-Sa nu-i mai las pe altii sa ma raneasca;

-Sa nu mai pun tot la suflet;

-Sa nu mai fiu egoista;

-Sa fiu mai sigura pe mine;

-Sa castig un premiu;

-Sa castig banul din colacul familiei;

-Sa fac ceva nebunesc;

-Sa fiu mai ordonata;

-Sa uit;

Astea sunt dorintele mele. La anu' pe vremea asta am sa le recitesc sa vad daca s-au indeplinit. Noapte buna (nu spun inca la multi ani)!

Emoticoane

E tarziu, iar. Am in mine o gramada de energie si nu stiu ce sa fac cu ea. Imi vine sa sar, sa dansez, sa alerg si nu pricep de ce o consum tocmai cu tastatul. Adica, m-am saturat ca toate emotiile mele sa fie transformate in impulsuri pentru calculator. M-am saturat sa rad doar cu ajutorul emoatelor si sa ma ascund sub un nume fals, vreau sa fiu Anda si atat. Vreau sa pot spune oamenilor ce simt si sa nu astept sa pun emotul cu :x in loc de Te Iubesc. Mi-ar placea sa strang oamenii in brate fara sa pun >:D<> ar trebui sa dispara cu desavarsire. Nu numai ca pe mess nu simti rusinea, dar ajungi sa nu o mai simti deloc.
Ce e trist, e ca in curand chiar toate sentimentele ni le vom exprima pe mess. Ce e si mai trist, e ca asta e lumea in care traim si din pacate asa vor trai copiii nostri.

Decembrie

A venit iarna. E frig si ninge. Ninge in sufletul meu si pe langa. Si pojghita asta de gheata nu se mai topeste de atata timp, flama ce ardea cu atata putere s-a stins si a lasat in urma doar vant. Vant si viscol deopotriva. Si iarna din suflet ma face sa ma simt bine. Ninge cu fulgi mari si zapada nu mai e de mult virgina. Sunt atatia oameni care o calca. Atatia oameni care lasa urme de pasi si forme de ingeri.
Dar oare va mai fi cineva care sa topeasca aceasta zapada?
Oare va mai veni primavara in sufletul meu?
Poate nu,
Poate da.
Va urma.

Sensation-al

E aproape ora 3 si inca nu m-am culcat. Sunt proaspat venita din 'megadiscoteca' Sensation. Sunt obosita si in urechi imi suna niste melodii cretine fara nici un fel de versuri. Corpul meu inca trepideaza si nu stiu de ce inca mai vrea sa se miste pe acelasi ritm obositor si prea putin dansabil. Picioarele imi ard, si ma simt de parca as fi mers pe jos o saptamana fara incetare. Corzile vocale imi spun: "fata, ai urlat prea mult azi, facem greva! nu mai muncim vreo 3 zile de-acum inainte., ca sa suferi si tu, nu numai noi." Am sa le las sa se odihneasca un pic, si-asa n-am cu cine vorbi la ora asta.

Simt in nari miros de fum si stiu ca va ramane ceva timp in haine si in piele. Daca inchid ochii vad aceleasi fete. Cu toate ca pe majoritatea nu-i cunosteam, unii din acei oameni lipsiti de inhibitii si de stres, mi-au ramas in minte. Unii cu zambete si priviri fugare, altii cu miscari prea ciudate, iar altii... mi-au ramas in minte pur si simplu.

SI vorbind de simplu, Smiley a facut senzatie. E superb omul, pe bune. Are ochi jucausi si zambeste mereu (poate fals, poate pentru ca a fost platit pentru asta), dar e frumos si strengar. Lassaria in schimb m-a facut sa urasc in seara asta house-ul. Daca au fost maxim 3 melodii care sa aiba versuri... si.. minimal-ul ala te facea sa-ti doresti sa te dai cu capul de masa. Mai mult decat atat, te facea sa te gandesti ca mai bine stateai acasa si cineva iti batea cu ceva in cap, ore intregi. Efectul asta l-a avut muzica asta asupra mea. M-a facut sa tampesc. Parca m-a drogat, pur si simplu, altfel nu-mi explic de ce naiba ma simt asa.

Mai era si imbulzeala. Erau multi frate, am fi putut sta suprapusi. Insa, e mai cul sa ne dam in spectacol cu Smiley si Lasarria decat sa le asiguram cretinilor care au PLATIT, un spatiu cat de cat marisor in care sa-ti misti o mana, un picior, ceva.

Plus de asta, ca sa-mi fie seara transformata si mai mult in cosmar, am realizat ca impulsurile sunt mai puternice decat insasi ratiunea. De ce sa incerci sa faci gelos pe cineva care oricum nu te baga in seama?! Aaa da, te face... sa pici ridicol in fata altora. Ma rog, eu am realizat singura ca am picat de proasta. Sper ca nu s-au prins si altii.

In fine, daca ar fi sa reduc seara asta la cateva cuvinte si atat, as zice asa: Miss in Sensation, o experienta de neuitat, si de NEREPETAT.

Si-acum, e timpul sa-mi urez o seara buna, pentru ca am cam v0rbit singura. :)