I will follow you into the dark...

[If there's no one beside you When your soul embarks Then I'll follow you into the dark]

Mai sunt cateva zile si ma paraseste. El, omul care a fost mereu langa mine, la bine si la greu. Omul care m-a facut mereu sa zambesc, cel care a stiut sa ma accepte asa cum sunt. Cel care mi-a luat apararea cand ceilalti erau impotriva mea, care m-a scuturat bine atunci cand greseam. Cel care nu m-a lasat niciodata sa ma plictisesc in prezenta lui, care a stiut mereu sa ma faca sa ma simt mai bine. El, omul care putea sa-mi zica orice fara sa ma supar, cu care m-am batut mereu si caruia i-am bagat degetele in coaste. Cel cu care am impartiasit ganduri, sentimente, imbratisari si cele mai mai frumoase amintiri, cel care stia mereu cum sa tina mana cand il luam de brat. Cel care a ascultat intotdeauna muzica buna, si care imi canta la chitara in parc si-n fata blocului, cel care a vazut in mine mai mult decat un fund si doua tzatze, cel care m-a vazut cu adevarat.

Acusi pleaca. Viata mea nu va mai fi la fel, asta e sigur. Zambetele mele vor fi incomplete fara el. Voi ramane cu un gol imens, o gaura pe care nu o va umple nimeni, mult timp. II voi vedea chipul doar printr-o fereastra amarata, dar nu-i voi mai simti niciodata atingerea, nu-l voi mai imbratisa. Si oricat de greu mi-ar fi, n-am sa-i pot spune niciodata cat de greu si dor imi va fi, nu va sti niciodata ce-am simtit.

Pentru noi vorba ca "un baiat si o fata nu pot fi prieteni, pentru ca ei se vor indragosti la un momentdat" e doar un mit. E ceva peste care noi am trecut cu brio. Cu toate astea, intotdeauna voi simti ceva special pentru el.

Iti urez o viata buna, prietene. Iti doresc sa ai parte de toata fericirea pe care n-ai gasit-o in Romania. Iti doresc... tot binele. Sper, doar, sa nu ma uiti. Pentru ca eu cu siguranta n-am s-o fac. Ai grija de tine, dude...

:(

22 de ore si 30 minute

Mi-ar placea sa scriu un blog acum, care sa poata descrie ce simt. Simt liniste, emotii, tristete, bucurie, moleseala, somn... Mi-ar placea sa scriu un blog despre incheierea anului. Dar nu stiu ce sa spun. Ca a fost bine? Ca a fost rau? Sau ca a trecut intr-o clipita. Stiu doar ca am mai crescut. Ca nu mai sunt la fel si ca mi-ar placea sa fiu mai buna decat am fost anul asta. Mi-ar fi placut si sa nu gresesc atat de mult cum am facut-o pana acum. Mi-ar fi placut sa nu ma lovesc cu capul de acelasi zid de atat de multe ori, sa nu fi ascultat de atatea ori vorbe in vant. Mi-ar fi placut sa ascult mai mult de ai mei si sa nu ma fi certat atat de mult cu vlad. Mi-ar fi placut sa-mi fi incurajat prietenii mai mult, sa-i fi tinut mai mult langa mine. Toate aceste lucruri, mi le-as fi dorit sa nu le fac anul acesta. Dar le-am facut... si am invatat din ele. Mai mult sau mai putin, dar am invatat.

Pentru anul 2010 am o serie de dorinte:

-Sa gasesc pe cineva care sa ma inteleaga, sa fie compatibil cu mine;

-Sa invat mai bine;

-Sa am aproape toti oamenii pe care ii iubesc;

-Sa fim sanatosi, atat eu cat si familia mea;

-Sa ma hotarasc unde dau la anu';

-Sa ma implic mai mult in afacerea alor mei;

-Sa nu-i mai las pe altii sa ma raneasca;

-Sa nu mai pun tot la suflet;

-Sa nu mai fiu egoista;

-Sa fiu mai sigura pe mine;

-Sa castig un premiu;

-Sa castig banul din colacul familiei;

-Sa fac ceva nebunesc;

-Sa fiu mai ordonata;

-Sa uit;

Astea sunt dorintele mele. La anu' pe vremea asta am sa le recitesc sa vad daca s-au indeplinit. Noapte buna (nu spun inca la multi ani)!

Emoticoane

E tarziu, iar. Am in mine o gramada de energie si nu stiu ce sa fac cu ea. Imi vine sa sar, sa dansez, sa alerg si nu pricep de ce o consum tocmai cu tastatul. Adica, m-am saturat ca toate emotiile mele sa fie transformate in impulsuri pentru calculator. M-am saturat sa rad doar cu ajutorul emoatelor si sa ma ascund sub un nume fals, vreau sa fiu Anda si atat. Vreau sa pot spune oamenilor ce simt si sa nu astept sa pun emotul cu :x in loc de Te Iubesc. Mi-ar placea sa strang oamenii in brate fara sa pun >:D<> ar trebui sa dispara cu desavarsire. Nu numai ca pe mess nu simti rusinea, dar ajungi sa nu o mai simti deloc.
Ce e trist, e ca in curand chiar toate sentimentele ni le vom exprima pe mess. Ce e si mai trist, e ca asta e lumea in care traim si din pacate asa vor trai copiii nostri.

Decembrie

A venit iarna. E frig si ninge. Ninge in sufletul meu si pe langa. Si pojghita asta de gheata nu se mai topeste de atata timp, flama ce ardea cu atata putere s-a stins si a lasat in urma doar vant. Vant si viscol deopotriva. Si iarna din suflet ma face sa ma simt bine. Ninge cu fulgi mari si zapada nu mai e de mult virgina. Sunt atatia oameni care o calca. Atatia oameni care lasa urme de pasi si forme de ingeri.
Dar oare va mai fi cineva care sa topeasca aceasta zapada?
Oare va mai veni primavara in sufletul meu?
Poate nu,
Poate da.
Va urma.

Sensation-al

E aproape ora 3 si inca nu m-am culcat. Sunt proaspat venita din 'megadiscoteca' Sensation. Sunt obosita si in urechi imi suna niste melodii cretine fara nici un fel de versuri. Corpul meu inca trepideaza si nu stiu de ce inca mai vrea sa se miste pe acelasi ritm obositor si prea putin dansabil. Picioarele imi ard, si ma simt de parca as fi mers pe jos o saptamana fara incetare. Corzile vocale imi spun: "fata, ai urlat prea mult azi, facem greva! nu mai muncim vreo 3 zile de-acum inainte., ca sa suferi si tu, nu numai noi." Am sa le las sa se odihneasca un pic, si-asa n-am cu cine vorbi la ora asta.

Simt in nari miros de fum si stiu ca va ramane ceva timp in haine si in piele. Daca inchid ochii vad aceleasi fete. Cu toate ca pe majoritatea nu-i cunosteam, unii din acei oameni lipsiti de inhibitii si de stres, mi-au ramas in minte. Unii cu zambete si priviri fugare, altii cu miscari prea ciudate, iar altii... mi-au ramas in minte pur si simplu.

SI vorbind de simplu, Smiley a facut senzatie. E superb omul, pe bune. Are ochi jucausi si zambeste mereu (poate fals, poate pentru ca a fost platit pentru asta), dar e frumos si strengar. Lassaria in schimb m-a facut sa urasc in seara asta house-ul. Daca au fost maxim 3 melodii care sa aiba versuri... si.. minimal-ul ala te facea sa-ti doresti sa te dai cu capul de masa. Mai mult decat atat, te facea sa te gandesti ca mai bine stateai acasa si cineva iti batea cu ceva in cap, ore intregi. Efectul asta l-a avut muzica asta asupra mea. M-a facut sa tampesc. Parca m-a drogat, pur si simplu, altfel nu-mi explic de ce naiba ma simt asa.

Mai era si imbulzeala. Erau multi frate, am fi putut sta suprapusi. Insa, e mai cul sa ne dam in spectacol cu Smiley si Lasarria decat sa le asiguram cretinilor care au PLATIT, un spatiu cat de cat marisor in care sa-ti misti o mana, un picior, ceva.

Plus de asta, ca sa-mi fie seara transformata si mai mult in cosmar, am realizat ca impulsurile sunt mai puternice decat insasi ratiunea. De ce sa incerci sa faci gelos pe cineva care oricum nu te baga in seama?! Aaa da, te face... sa pici ridicol in fata altora. Ma rog, eu am realizat singura ca am picat de proasta. Sper ca nu s-au prins si altii.

In fine, daca ar fi sa reduc seara asta la cateva cuvinte si atat, as zice asa: Miss in Sensation, o experienta de neuitat, si de NEREPETAT.

Si-acum, e timpul sa-mi urez o seara buna, pentru ca am cam v0rbit singura. :)

Non-conformism.

Eu, nu sunt chiar mandra de ce am devenit in ultimul timp. Ma simt ciudat pentru ca nu ma mai recunosc. Eu, cea care gandea rational inainte sa faca ceva important. Dar m-am saturat sa fiu previzibila. M-am saturat sa se uite cineva la mine si sa-mi stie urmatoarea miscare. M-am saturat sa fiu singura, sa vad cum sunt singura cretina care mai spera si care mai intoarce capul inca dupa aceleasi persoane indiferente. M-am saturat sa visez la aceleasi povesti imposibile. In definitiv, fat-frumos nu vine decat daca il cauti. Eu m-am blocat la acelasi zmeu care m-a furat si uita sa ma restituie. Pai ce, asta-i viata? Cu siguranta nu. Dar nici nu vreau sa trec in extrema cealalta. E adevarat ca am intrecut masura. E adevarat ca am trecut peste principii pentru a avea 5 minute de... altceva. Am calcat in picioare setul de legi dupa care m-am ghidat pana acum. Si ce-am rezolvat? O ora de fericire si o zi de regrete. Good job for me:). Stiu doar ca data viitoare nu se mai repeta. Jur:)

Anunt pentru mine!

Vreau sa ma apuc din nou de scris. Vreau, pentru ca imi lipseste scrisul. Mai mult decat scrisul, imi lipseste increderea. N-am incredere in mine. Asta e boala mea, e boala secolului. Imi doresc, ca in viitor sa-mi citesc blogurile si sa ma amuz de ce am scris. Vreau sa ma bucur ca am reusit sa scriu, sa fac ceva pentru mine. Vreau, ca toate amintirile triste si toata "emoneala" mea de pana acum sa-mi provoace amuzamentul mai departe. Si, chiar daca pana acum tot ce am scris mi se pare foarte prostesc si fara sens, n-am sa sterg nimic. Poate pentru ca sunt amintiri, sunt sentimente. Ma gandeam chiar sa-mi fac public blogul. Nu cred ca e cea mai buna varianta. Chiar nu e. De ce? Pentru ca nu vreau sa vada chiar toata lumea ce scriu. DEECI, ma gandeam sa am doua bloguri. Unul pentru "emoneala" si unul serios, pe care sa scriu lucruri .. cum sa-i spun... ah, da mi-am amintit, lucuri pozitive - insa PUBLIC. Da, cu siguranta ar merge sa mai fac un blog din moment ce asta e PLIN ochi cu lacrimi, dureri de suflet, inima si toate alea.

Nu pot sa ma decid cand sa fac blogul cel nou, insa pana atunci, ma mai pregatesc aici. Oricum ar fi, vreau sa fac asta pentru sufletelul meu.:)