Spereanta moare ultima...

Da-mi un motiv sa fiu bucuroasa ca exist. Si nu, nu-s emo sau chestii de genul asta. Vorbesc serios. Habar n-am de ce, cum sau orice alta intrebare retorica si stupida vrei tu sa pui acum. Sunt prinsa intre sentimentul de dezamagire si un somn ce nu mai dispare de cateva luni.
Well.
Vorbind de somn, m-am saturat sa visez. Si iar nu sunt emo, vorbesc foarte serios.
As prefera sa nu mai adorm decat sa am din nou aceleasi vise sadice, care prevestesc moartea. Nu ca as fi o clarvazatoare sau sa am macar vreo abilitate de a vedea ce ar putea fi in viitor si sa cred in ele, dar de fiecare data ma inspaimant tot mai tare. Ciudat este ca ma trezesc si mai obosita decat m-am culcat si asta ma face sa fiu foaaarte irascibila si sa dorm in orele de mate.
Ma bate gandul sa scriu pentru tinere condeie. Stiu ca as putea si ca poate ar iesi ceva, dar lenea e prea mare. Sau poate nu am destula incredere in mine. Ciudat e ca pentru a scrie, mereu am avut nevoia de un impuls sau de o stare depresiva si nu am acum dispozitia necesara.
sunt nauca de cap si as vrea sa fug cumva de tot orasul asta atat de mic, unde zvonurile circula mai repede ca in monitorul oficial. Vreau doar sa fie iar vara si cald, sa nu fi inceput inca anul asta scoalar (as schimba muuuuuulte), dar din pacate nu pot face nimic si trebuie sa merg mai departe.
Poate ma prinde un vis de vreo luna si 10 zile pana la vacanta si sa nu ma mai trezesc... dar cum spuneam. speranta moare ultima.

nebunia noptii..

As vrea sa inchid ochii si sa ma trezesc iar pe o plaja cu nisip cald si umed, soarele sa-mi arda parul si ochii si sa ma scald in apa rece. As vrea sa uit ca exista rautate si tristete dupa marea de alge, sa uit ca te-am iubit si ca s-au schimbat atat de multe.

Sau poate as vrea sa ma trezesc din nou la munte, sub cerul far' de pete sau pe patul de sus din cabana, sau sa dorm pe malul lacului, greierii sa-mi cante in urechi.

Sau poate ca m-as inchide intr-o camera goala, unde aerul sa fie plin doar de tine, si tu sa fii umbra mea pe perete, ai fi singurul cu care as vorbi o viata intreaga.

As vrea sa ma trezesc intr-un parc plin de verde, unde frunzele nu cad niciodata si iarba e tot timpul moale, as vrea ca tu sa fii caldura ce ma inabuseste atunci.

As vrea sa ma trezesc zambitoare, sau poate doar sa ma trezesc in bratele tale...

don't trust anybody

Nu ai sa intelegi ce simt acum, asa cum n-ai sa poti intelege cat de tradata ma simt. Nu sunt un obiect, nu sunt ceva pe care sa poti paria sau ceva de care iti poti bate joc. Sunt doar eu, prinsa intre da si nu, prinsa in menghinele indoielii. si nu te astepta sa te iert sau sa-ti fac jocul caci nu mai merge. Nu mai merge nici sa-mi zambesti sau sa ma privesti pentru ca pur si simplu imi provoci scarba. Si daca pana acum era bine, n-o sa mai fie. Culmea e ca nu esti singurul care m-ai tradat si asta ma face sa va urasc, pe toti, ma face sa-mi dau seama ca oamenii ca voi nu valoreaza. Si daca nu am spus-o pana acum, o voi spune de-acum incolo: sa nu ai incredere in baieti si sa nu te astepti sa faca vreo data ceva bun.

"Si pun pariu c-ai gandit atunci

sa ma folosesti si sa ma arunci

m-am ars cu iubirea ta

spun pe toata viata mea

Si pun pariu c-ai gandit atunci

sa ma folosesti si sa ma arunci

m-am ars cu iubirea ta,

jur ca nu te pot ierta."

shit!

~Uite cum ni se impletecesc mainile in suflete si-n lacrimi si-n focul din noi. ~

~Uite cum zboara pasarile si pleaca si ne iau cu ele-n razboi. ~

~Uite cum cerul se-nalta si se-nroseste cand aparem amandoi~

~Si pamantul e mic si ne-afunda-n noroi. ~

Oh de-ai mai fi aici inca o data sa-ti mai simt parfumul si ochii sa ti-i intalnesc, as framanta pamantul cu mainile si oceanul ti l-as pune in brate, ti-as pune stelele in frunte si ochii ti i-as confunda cu ziua de duminica. Ti-as asculta glasul pana cand in cap o sa-mi sune doar muzica ascunsa din tine...

shit! too romantic#-o.. not in the mood really for such things:) (not in love I mean)

I knew.. yeah I knew...

When I first saw you
I knew that everything will be different
And when I first held your hand,
I knew that you were mine for a lifetime.
But when you kissed me,
Things went back to normal,
And I knew, yeah I knew
That nothing lasts forever.
But now what should I do
To have you in my arms again?
What should I do to make you mine again?

Sa nu-mi spui ca pleci pentru ca o sa doara... sa nu-mi spui ca de maine nu te voi mai vedea, pentru ca jur, cerul nu va mai avea culoare fara tine. Sa nu-mi spui ca n-am sa-ti mai vad ochii caprui si nici vocea ta nu-mi va mai mangaia urechile pentru ca am sa mor. SI daca ai sa pleci, cel putin voi sti ca locul tau nu a fost langa mine...

Overcome

Ultimile zile au fost mult prea obositoare si dureroase. Defapt intreaga saptamana a fost asa si oricine ar fi in locul nostru ar zice la fel. O nunta si o inmormantare. Pare un titlu de telenovela, sau in orice caz, ironic, pentru ca n-ai sa te gandesti niciodata ca lucrurile astea ti se pot intampla tie.
E greu stii? Chiar daca te astepti ca cineva drag sa-ti moara, chiar daca te gandesti ca nu mai sufera, doare sa stii ca nu mai e pe pat cand intri in casa, cand stii ca nu mai raspunde la telefon... E greu. Si-mi vine sa plang cand ma gandesc la asta. poate pentru ca o sa-mi fie dor de el. Poate pentru ca mereu imi e in cap imaginea sicriului in groapa, poate pentru ca inca mai simt in nari si in haine miros de formol. Singurul lucru la care ma gandesc e ca ii e bine. Poate doar trista ca nu mi-a dat nici un semn. Dar e ok. Sunt ok.

"North light comes uninvited
Through the window to where you lie
Disjointed, dust and silence
Quite at a lossI feel strange

I feel changed
I feel strange
Overcome
Overcome by you

I'm a little bit wiser
I'm a little bit sadderI
'm a little bit less you might have guessed
But if you could be staying
Tell me now darling I think I'm fading
I swear I'll never trade your life for a lie"

Fruct?

Cuvinte... atat de multe cuvinte imi trec acum prin minte incat nici nu le mai inteleg pe fiecare. Mintea mea e ca o casa ce adaposteste atat de multe lucuri, incat nici nu mai stiu cum de mai face fata. Inima mea rezista si ea, desi nu ii inteleg de multe ori forta. N-am sa-ti spun ca te iubesc si nici n-am sa-ti trimit mesaje de dragoste pentru ca stii bine ca nu meriti. Nu, chiar nu meriti nici macar un gand sau un ochi indreptat spre tine. Sper doar sa-ti gasesti perechea. Sa-ti gasesti nasul. Si nu, nu-ti doresc sa suferi. Nici macar jumatate din cat am suferit noi. Doar sa stii cum e. Doar sa-ti lase cineva urme adanci in suflet, asa cum ne-ai lasat tu noua. Samanta pe care ne-ai semanat-o in suflet creste cu fiecare moment cand te vedem. Dar tu nu stii... ea nu stie. Eu stiu. Eu simt si simt cum plantuta isi pierde frunzele cu fiecare privire a ta. Si doar ca sa stii... noi te-am iubit. Noi te-am crezut. Noi ti-am purtat rodul "dragostei" tale, tu ai sa duci povara urei noastre. Noi nu mai simtim. Sau poate ea da... eu nu.

Eu n-am uitat si tu nu stii cat e de greu sa respir asa. Dar nu te mai vreau inapoi. Nu... nu te mai vreau...